A fost numit cautatorul de stele, vanatorul stelelor, sau chiar oglinda universului pe care o tii in palma. A devenit popular in timpul Imperiului Roman si a ramas cel mai popular gadget de pe Pamant timp de sute de ani, pana in secolul 18.
Era un instrument stiintific, dar si mistic intr-o anumita masura, care te va fascina prin frumusete si te va uimi prin complexitatea si multitudinea calculelor pe care le putea face. Forma sa circulara simboliza roata perfecta, cuprinzand atat eternitatea (timpul), cat si infinitul (spatiul).
Astrolabul, caci despre el este vorba, era unealta cu care oamenii puteau sa urmareasca pozitia stelelor si a planetelor pe cer, cu scopul de a determina ora intr-o anumita locatie pe Pamant. Miscand partile sale rotative, care indicau pozitia relativa a corpurilor ceresti, utilizatorul putea sa afle timpul exact si distantele de pe Pamant.
Astrolabul – stramosul cui a fost?
S-a spus destul de mult, in diferite reviste, prezentari sau publicatii online, ca astrolabul este stramosul iPhone-ului, pentru ca era un device care avea foarte multe aplicatii si, la vremea aceea, iti dadea toate informatiile de care aveai nevoie. Era portabil si avea un stil elegant. Si era la fel de scump ca un iPhone. Mergand pe ideea asta, chiar daca nu pare credibil, ai putea colectiona telefoanele mai vechi, cu gandul ca intr-un viitor indepartat acestea vor valora o avere. Spre exemplu, o replica bine facuta a unui astrolab costa acum cat un ceas elvetian de lux, iar unul original cat un conac sau doua.
Avand in vedere ca functia principala a unui smartphone este sa asigure comunicarea intre doua persoane prin voce, prin mesaje text sau video, as prefera sa cred alte variante, cum ca astrolabul este stramosul computerului (un fel de computer analog rudimentar), dar mai ales al smartwatch-ului, deoarece acesta incorporeaza ceasul clasic, calendarul, GPS-ul modern si calculatorul, ba chiar ii putem pune aplicatii pentru horoscop. Iar functia lui principala este de a ne arata timpul, exact ca si functia astrolabului.
Cum era construit un astrolab?
Astrolabii obisnuiti folositi in Evul Mediu aveau marimi intre 8 si 46 cm si erau construiti din alama sau fier. Copiii foloseau unii din lemn sau chiar din hartie, in special cand invatau sa ii foloseasca. Ambele parti ale astrolabului planisferic erau folosite, aveau elemente de calcul si erau inscriptionate cu tabele, cifre si cuvinte.
Partile componente principale ale unui astrolab (cu denumiri in limba latina) erau:
- Mater – baza peste care se suprapuneau toate celelalte elemente. Marginea exterioara de pe spatele Mater era inscriptionata cu 12 semne zodiacale, cu ore si grade. Spre centru, era calendarul si alte tabele pentru functii trigonometrice.
- Tympan - placa inscriptionata, care se aseza peste partea din fata a Mater. Un astrolab putea avea mai multe placi interschimbabile. Fiecare placa era inscriptionata cu coordonatele pentru o anumita latitudine, unde era folosit astrolabul. Deoarece pozitia stelelor de pe cer se schimba odata cu latitudinea pe care te aflai, pentru fiecare zona geografica trebuia schimbata placa. De aceea unele placi aveau inscriptii in limba latina, altele in araba, iar altele in ebraica.
- Rete – disc rotativ cu 2 cercuri, unul mai mic, interior, altul mai mare, exterior, bogat si diferit ornamentate, in functie de zona geografica in care era folosit astrolabul. Cercul mic al “Rete” reprezenta orbita Pamantului in jurul Soarelui si avea in centru zenitul (punctul de deasupra utilizatorului astrolabului). Orbita era impartita in 12 parti, fiecarei parti fiindu-i alocat un semn zodiacal, iar fiecarei zodii fiindu-le alocate 30 de zile. Cercul mai mare al “Rete” reprezenta harta stelelor, cu mai multe sageti finisate in forme rotunde, stelate, in forma de frunza sau cap de caine, care indicau pozitia celor mai luminoase stele. Harta celesta avea in centru Polul Nord, iar in jurul acestuia se rotea intreaga “Rete”. O rotire completa deasupra placii cu coordonatele latitudinale (Tympan) reprezenta trecerea unei zile.
- Alidade – rigla dreapta cu ochiuri indoite in capete, pozitionata pe spatele Mater a astrolabului, folosita pentru vizualizarea astrelor sau a obiectelor a caror inaltime trebuia masurata. Avea rolul de cadran solar si orice calcul incepea de la masurarea umbrei reflectate de Alidade, pentru ca oamenii sa afle “cand” si “unde”.
Care erau functiile principale ale unui astrolab?
Celebrul astronom musulman din Secolul 10, Abdul-Rahman al-Sufi, a scris despre 1,000 de moduri de folosire a astrolabului.
Acesta nu functiona ca un instrument de navigatie modern, care sa arate drumul de la o oaza la caravanserai sau cel mai scurt traseu de traversare a Mediteranei. El era un fel de computer, care le arata oamenilor “cand” si “unde”. Mai departe, era rolul lor sa isi calculeze cum sa ajunga “unde” doreau si “cand” sa isi aranjeze activitatile.
Principalele functii ale unui astrolab:
- Masura inaltimea Soarelui, a stelelor sau a altor lucruri inalte, care nu puteau fi masurate direct (un munte sau o catedrala foarte inalta)
- Arata ora atat in timpul zilei (cu ajutorul Soarelui), cat si al noptii (cu ajutorul stelelor). In trecut, timpul era organizat in ore inegale, ceea ce insemna impartirea zilelor si a noptilor in 12 intervale, indiferent de anotimp. Durata fiecarei ore se schimba zilnic, iar oamenii trebuiau sa stie daca o anumita ora se referea la dimineata sau seara, in functie de rasarit sau apus
- Calcula ora rasaritului si a apusului
- Calcula latitudinea in care se afla o persoana
- In Islam cele mai importante functii erau sa arate directia spre Meca si cele cinci ore pentru rugaciune
- Calcula harta astrologica: prezicea viitorul, trasaturile de caracter ale unei persoane, in functie de pozitia astrelor in momentul nasterii. In Europa Medievala oamenii luau decizii pe baza semnelor zodiacului: cand sa porneasca la lupta sau cand sa fac tranzactii cu bani. Pe atunci astrologia era considera tot o stiinta, la fel de importanta ca astronomia
- Prezicea starea vremii sau nivelul fluxurilor si refluxurilor
- Facea calcule astronomice sau trigonometrice complexe
Cand a fost inventat astrolabul?
Exista informatii care arata ca astronomul si matematicianul antic grec Apollonius din Perga a proiectat primul astrolab acum mai mult de 2000 de ani, in jurul anului 225 BC. Apollonius a continuat munca lui Euclid si Arhimede si fost cel care a dat numele moderne elipsei, parabolei si hiperbolei, iar metodologia lui inovativa a influentat mai multi oameni de stiinta, precum Ptolemeu, Johannes Kepler, Isaac Newton sau Rene Descartes.
Civilizatia musulmana medievala l-a perfectionat, construind adevarate opere de arta si de design, si a largit spectrul de aplicatii pentru care putea fi folosit. In primul rand, musulmanii au adaugat astrolabului functia religioasa, folosindu-l, astfel, la aflarea directiei catre Meca, spre care trebuia sa fie orientati in timpul celor cinci rugaciuni zilnice. Tot astrolabul avea inscriptionate si orele la care trebuiau facute cele 5 rugaciuni.
In secolul 10 astrolabul ajunge in Spania musulmana. Cele mai vechi universitati europene foloseau astrolabul pentru a preda studentilor principii astronomice. Exploratorii portughezi si spanioli l-au folosit in Epoca Marilor Explorari, sub forma unui astrolab marinaresc, cu ajutorul caruia calculau pozitia in care se aflau si se orientau pe mare spre directia pe care o doreau.
Astrolabul expus la muzeul Aga Khan din Toronto (Canada) a fost construit din bronz si argint in secolul 14 la Toledo, un important centru astronomic in acea perioada. In afara de frumusetea extraordinara, el se distinge prin faptul ca informatiile de pe suprafata sa erau inscriptionate in trei limbi, latina, araba si ebraica si avea 4 placi (Tympan) inscriptionate cu latitudinile din Meca, Ierusalim, Alger si Reims. Ceea ce demonstreaza diversitatea culturala din Andaluzia in Spania musulmana medievala si faptul ca musulmanii, evreii si crestinii traiau impreuna in armonie.
Abia in secolele 17-18 astrolabul a fost inlocuit de instrumente mai precise, precum ceasul mecanic sau telescopul.
Azi folosim ultimul model de smartwatch sau de smartphone si aflam intr-o secunda cat e ceasul, in ce zi, luna si an suntem, ce program avem in urmatoarele saptamani si cum ajungem cu masina din punctul A in punctul B. In urmatoarea secunda ne masuram calitatea somnului, tensiunea si indicele de masa corporala. Cu ajutorul astrolabului calculai ce ora este in 7 secunde. Am castigat, deci, 6 secunde si mai multa precizie pentru toate cele de mai sus. E clar ca nu am castigat nimic in frumusete. Dar oare am si piedut ceva? Poate contextul lumii in care traim? Mai stim care e locul nostru precis intre toate lucrurile care ne inconjoara? Mai intelegem cum se misca Universul intr-o ora care trece? Frumosul astrolab era un labirint si, in egala masura, oglinda cerului si a propriei persoane.
